Redactarea celebrei ordonanțe-trenuleț a ajuns la final, iar proiectul de Ordonanță de Urgență cu măsuri fiscal-bugetare a fost publicat în transparență decizională luni, 22 decembrie 2025, pe site-ul Ministerului Finanțelor, urmând să fie discutat în ședința de Guvern din 23 decembrie și, dacă va primi toate avizele necesare, va fi adoptat marcând, astfel, un moment decisiv pentru politica economică de sfârșit de an.

„Ordonanța Trenuleț” are implicații serioase pentru finanțele publice și pentru viața economică a multor români. De fapt, este un pachet de măsuri fiscal-bugetare elaborate de Ministerul Finanțelor și de coaliția de guvernare, menit să stabilească regulile financiare pentru 2026, dar și să consolideze disciplina bugetară după ani de cheltuieli crescute și presiuni asupra deficitului. Multe dintre prevederile au fost discutate încă din decembrie 2024 și ianuarie 2025, când ordonanța a fost pusă în dezbatere publică și generat controverse în societate și în rândul sindicatelor.

Unul dintre cele mai sensibile elemente ale ordonanței este legat de salariile bugetarilor. Proiectul prevede în esență înghețarea salariilor bugetarilor pentru cel de-al doilea an consecutiv. Aceasta înseamnă că salariile de bază și sporurile personalului plătit din fonduri publice, inclusiv în administrațiile locale și centrale, vor rămâne la nivelul înregistrat la sfârșitul anului anterior.

Această decizie reflectă încă o dată un principiu al ordonanței: controlul cheltuielilor bugetare. Multe dintre tăierile care reduc deficitul prevăzut vin din menținerea sub control a costurilor cu personalul public. În forme anterioare, chiar 80% din efortul de reducere a deficitului a rezultat din astfel de măsuri de austeritate, inclusiv înghețarea salariilor și pensiilor.

În practică, acest lucru înseamnă că bugetarii nu vor primi ajustări salariale automate la începutul anului viitor, chiar dacă inflația sau presiunile sociale ar fi putut sugera altceva. Munca suplimentară, orele de weekend sau zilele de sărbătoare au fost deja subiect de discuții (fiind propuse pentru compensare cu timp liber, nu cu bani), ceea ce adâncește nemulțumirile din sistemul public.

Pe de altă parte, ordonanța prevede continuarea unor forme de sprijin pentru persoanele vulnerabile în contextul costurilor la energie. Programul actual de ajutor pentru plata facturilor. în valoare de 50 de lei pe lună, va fi prelungit și în perioada 1 iulie – 31 decembrie 2026, potrivit proiectului. Această măsură, o insultă ambalată în staniol de protecție socială, ar urmări atenuarea impactului creșterilor de prețuri la energie asupra celor mai expuși consumatori.

Pe lângă aceste două teme majore, „Ordonanța Trenuleț” conține și alte prevederi: creșterea salariului minim la 4.325 lei brut de la 1 iulie 2026, ajustarea sumelor neimpozabile, reducerea unor taxe pentru afaceri mici, modificări ale impozitelor și un set de măsuri menite ”să impulsioneze disciplina fiscală”.

Toate acestea se înscriu într-un tablou mai larg al politicii economice românești: pe de o parte, constrângeri bugetare și necesitatea de a controla deficitul după ani de cheltuieli ridicate; pe de altă parte, presiuni sociale pentru menținerea puterii de cumpărare și sprijinirea celor vulnerabili.

Măsurile propuse au generat reacții diverse în societate încă din momentul în care ordonanța a început să fie modelată, incluzând critici din partea sindicatelor, organizațiilor profesionale și altor grupuri interesate, care consideră că înghețarea salariilor și a altor beneficii reduce puterea de cumpărare și afectează funcționarea unor servicii publice.

Mesajul transmis de această ordonanță este spcific actualei coaliții: statul nu își asumă solidaritatea, ci o cere unilateral. Angajații trebuie să accepte pierderi, să muncească mai mult pentru aceiași bani și să fie „înțelegători”. În schimb, reformele structurale reale rămân amânate, iar discursul politic rămâne ambiguu și autosuficient.

Încă o dovadă că ne-am procopsit cu o guvernare care preferă soluții rapide, fără dialog social real, și care tratează munca drept cost, nu valoare: costul vieții urcă, iar salariile rămân pe loc, drept pentru care echilibrul bugetar vine la pachet cu dezechilibru social.

Echipa SAR