Costin STOICA, secretar general SAR a vorbit la Focus Prima TV despre datele recente publicate de Oficiul European de Statistică – Eurostat, conform cărora România, Austria şi Finlanda au raportat cel mai sever declin al numărului de angajaţi dintre țările din Uniunea Europeană.
Pentru trimestrul III 2025, datele statistice demonstrează că România este una dintre ţările din Uniunea Europeană cu cea mai severă scădere a numărului de angajaţi (minus 1,2%) faţă de trimestrul precedent, în condiţiile în care în zona euro și UE trendul a fost uşor pozitiv, de exemplu în Croaţia Portugalia şi Spania.
Deşi România avea circa 5 milioane de salariaţi, anumite sectoare de activitate au înregistrat într-adevăr scăderi ale numărului de angajaţi.
În sectorul public, datele arată că în august 2025 numărul de angajaţi din instituţiile şi autorităţile publice a coborât la 1.268.801, iar aici motivele sunt evidente: contextul socio – politic actual este unul marcat de restructurări și tăieri .
Printre sectoarele cu declin marcant s-au mai evidențiat extracția minereurilor metalifere, tăbăcirea și finisarea pieilor și extracția cărbunelui inferior, deci industriile tradiţionale, afectate mai mult ca sigur de schimbări economice, concurenţă externă, costuri, cerere scăzută și bineinteles transformările economice: aceste industrii tradiționale pierd angajați probabil din cauza schimbărilor structurale: automatizare, importuri, concurență globală, costuri vs. profitabilitate redusă.
Un lucru important de subliniat ar fi faptul că scăderea numărului de angajați nu este una uniformă: se vede mai acut în sectorul public și în industrii tradiționale, dar nu la fel în servicii, construcții, comerț — unde există o oarecare reziliență / adaptare economică.
Raportându-ne stric la analizele de profil macro-economic, o cauză de fond ar fi scăderea populației apte de muncă. Potrivit raportului OECD pentru 2025, populația cu vârsta de muncă în România va scădea semnificativ – cu circa 15% între 2024 și 2040, ca rezultat al natalității scăzute și emigrării.
Îmbătrânirea medie a forței de muncă: vârsta mediană crește, ceea ce reflectă un dezechilibru demografic; mai puțini tineri disponibili, mai mulți angajați apropiați de vârstă pensionării.
Un alt aspect determinat punctat în cadrul reportajului a fost factorul politicul, care influențează piața muncii, direct și indirect: instabilitatea politică este, de fapt, un cost economic, deoarece influentează dorința companiilor de a angaja pe termen lung, de a investi în pregătirea oamenilor, de a deschide unități noi.
Un alt factor extrem de important este educația și formarea profesională, zonă complet ignorată politic. România are una dintre cele mai mari rate de analfabetism funcțional din UE. Nu pentru că românii n-ar fi capabili, ci pentru că deciziile politice au menținut școli subfinanțate, programe învechite și lipsa unei legături între educație și piața muncii.
Emigrarea din nou este un factor important, iar aici nu e doar salariul motvul principal, ci încrederea scăzută în clasa politică și implicit în viitorul țării. Când corupția persistă, când reformele lovesc exclusiv în lucrători, când partidele își rotesc acoliții în funcții, oamenii evident se uită spre vest. Exodul este, în bună măsură, o consecință a unor politici proaste și a lipsei unui pact național pe termen lung în interesul tuturor romanilor.
Nu e doar o poveste demografică, ci o stare de fapt, o realitate cotidiană marcată de politici incoerente, lipsă de viziune și un stat care nu reușește să creeze medii care să țină oamenii acasă și companiile interesate.
Politicul nu este singurul responsabil, dar e în mod cert multiplicatorul de probleme.