De la 1 ianuarie intrăm într-o nouă rundă de scumpiri mascate în „ajustări fiscale”. Impozitele locale pentru locuințe, terenuri și autovehicule cresc abrupt, în unele cazuri cu peste 70%. Tot de atunci, veniturile din dividende, câștigurile din cripto și alte surse similare revin la o impozitare de 16%.

Pentru un apartament obișnuit, impozitul anual poate urca considerabil. Pentru o mașină mai veche, noua formulă de calcul va însemna automat o taxă mai mare.

Aceste măsuri vin într-un moment în care salariile nu țin pasul cu inflația, iar costurile vieții cresc constant. În loc să protejeze populația activă, această decizie politică mută povara și mai mult pe umerii familiilor, ai angajaților și ai pensionarilor.

Din perspectivă sindicală, efectul este clar: presiune suplimentară asupra oamenilor care susțin economia prin muncă. O taxare locală mărită nu lovește „giganții mobiliari”, ci oameni care locuiesc într-un apartament de bloc. Impozitarea suplimentară a mașinilor nu lovește flote corporative, ci părinți care își duc copiii la școală. Creșterea taxelor nu stimulează investiții, ci reduce deja fragila putere de cumpărare.

Sarcina noastră, ca organizație sindicală, este să explicăm limpede impactul real al acestor schimbări, să presăm pentru măsuri de compensare și să apărăm dreptul membrilor la un nivel de trai decent. În sens contrar, cetățenii rămân expuși în fața unui val de costuri care pare gândit fără nicio legătură cu salariile și realitatea economică.

Scumpirile de la 1 ianuarie nu sunt „tehnice”. Sunt sociale. Și trebuie tratate ca atare.

Echipa SAR