Hotărârea Guvernului nr. 807/2014 a fost creată cu un obiectiv aparent generos: stimularea investițiilor cu impact major în economie. În esență, statul român și-a propus să atragă investiții mari prin acordarea de ajutoare financiare din bugetul public, în speranța creării unor locuri de muncă stabile și a unei dezvoltări regionale consistente.

La aproape un deceniu de la apariția acestei scheme, Blocul Național Sindical (BNS) prezintă o analiză amplă care ridică întrebări serioase despre modul în care au fost folosite fondurile publice, despre beneficiarii reali ai investițiilor și, mai ales, despre locul pe care îl ocupă angajații în această ecuație.

Promisiunea inițială: investiții mari, locuri de muncă noi, dezvoltare echilibrată

HG 807/2014 a fost gândită ca o schemă de ajutor de stat destinată tuturor sectoarelor economice, cu excepții punctuale. Proiectele vizate trebuiau să genereze investiții majore, să stimuleze apariția de noi locuri de muncă și să contribuie la modernizarea zonelor mai puțin dezvoltate.
Între 2015 și 2023, schema a atras investiții de peste 18,8 miliarde de euro, iar statul a acordat ajutoare de aproximativ 7,34 miliarde de lei. Companiile beneficiare au estimat, la momentul solicitării, crearea a 25.038 de noi locuri de muncă.

Constatarea BNS: bani publici mulți, obligații sociale puține

Analiza prezentată de BNS scoate la iveală un contrast puternic între amploarea ajutorului de stat și contribuția socială efectivă a unor beneficiari.

Chiar dacă statul a acordat sume considerabile, multe companii nu au fost obligate prin schemele de finanțare să își asume:

• un număr minim de locuri de muncă create,
• un nivel decent al salariilor,
• existența unui contract colectiv de muncă,
• recunoașterea organizațiilor sindicale,
• garanții privind menținerea investițiilor și a angajaților pe termen lung.

În unele cazuri, diferențele sunt greu de justificat.

BNS semnalează situații în care:

• o companie a primit peste 60 de milioane de euro fără să își asume crearea nici măcar a unui loc de muncă nou;
• o altă companie a beneficiat de aproape 20 de milioane de euro pentru doar 13 locuri de muncă;
• o parte dintre beneficiari aveau întârzieri privind plata obligațiilor la bugetul de stat în timp ce solicitau prelungirea termenelor pentru îndeplinirea obligațiilor din schema de ajutor.

Din perspectiva angajaților, acest lucru înseamnă că banii publici ajung să susțină dezvoltarea unor companii mari fără ca ele să întoarcă ceva concret comunităților și forței de muncă locale.

Dublă măsură: rigoare pentru IMM-uri, indulgență pentru marii jucători

Un aspect subliniat de BNS privește comparația dintre modul în care statul tratează firmele care accesează fonduri europene și modul în care sunt tratați beneficiarii HG 807/2014.

În proiectele finanțate din fonduri UE, nerespectarea obligațiilor contractuale atrage sancțiuni clare: rezilieri, penalități sau recuperarea integrală a sumelor. În cazul schemei naționale, însă, guvernul a propus chiar prelungirea termenelor pentru companiile care nu și-au îndeplinit obligațiile, deși unele aveau restanțe fiscale semnificative.

Această diferență de tratament generează o percepție de inechitate și ridică întrebarea firească: cum se justifică favorizarea unor companii mari în timp ce mii de angajați și întreprinderi mici sunt supuse unor reguli mult mai stricte?

Impactul asupra salariaților: locurile de muncă promise nu sunt garantate

Deși schema a fost prezentată inițial drept un instrument pentru crearea de noi oportunități pentru angajați, lipsa unor cerințe sociale clare a dus la situația în care investițiile au generat:

• puține locuri de muncă în raport cu volumul finanțării,
• locuri de muncă insuficient calificate sau slab remunerate,
• absența unor garanții privind stabilitatea angajării.

Pentru salariați, consecința directă este una simplă: contribuțiile lor la bugetul public sunt direcționate către companii care nu sunt obligate să ofere ceva în schimb.

Ce solicită BNS și ce ar trebui schimbat

Analiza confederații pune accent pe necesitatea introducerii unor criterii sociale clare în acordarea ajutorului de stat. Printre acestea:

• crearea unui număr minim de locuri de muncă și menținerea lor pe termen lung;
• stabilirea unor salarii minime corespunzătoare investițiilor finanțate;
• recunoașterea și respectarea drepturilor sindicale;
• transparență în publicarea datelor privind beneficiarii, obligațiile asumate și stadiul îndeplinirii lor;
• sancțiuni ferme pentru companiile care nu își îndeplinesc promisiunile.

În lipsa unor astfel de prevederi, ajutorul de stat riscă să devină un instrument dezechilibrat, care favorizează capitalul mare în detrimentul muncitorilor.

Investițiile pot fi benefice, dar numai cu garanții reale pentru oameni

HG 807/2014 a fost concepută pentru a impulsiona economia românească. Investițiile mari sunt necesare și binevenite, însă ele trebuie să aducă dezvoltare reală, nu doar profituri private finanțate din bani publici. BNS atrage atenția asupra unui dezechilibru profund: statul a sprijinit masiv companiile mari, dar nu a construit în jurul acestor investiții un cadru care să protejeze muncitorii și să le ofere perspective clare.

Pentru ca astfel de scheme să servească interesul public, este esențial ca investiția economică să fie însoțită de investiție socială. Iar acest lucru nu se poate realiza decât prin criterii ferme, verificabile și transparente, aplicate egal tuturor beneficiarilor.

Echipa SAR