Premierul Ilie Bolojan a bifat un moment politic spectaculos: patru moțiuni de cenzură respinse dintr-un foc. A ieșit din plen cu aerul unui învingător, trimițând opoziția la colț și fluturând steagul „disciplinei și eficienței”. Însă dincolo de aplauzele majorității și de discursul plin de metafore despre „transparență” și „reguli clare”, pentru salariați și pentru sindicate e greu de văzut victoria.

Căci în spatele cuvintelor frumoase, reforma Bolojan are aceeași rețetă pe care o cunoaștem prea bine: tăieri, plafonări, comprimări de posturi și promisiuni că „de la anul va fi mai bine”.

Sănătatea: când „eficiența” înseamnă liste mai lungi de așteptare

Premierul susține că schimbările din sănătate nu înseamnă restricții, ci organizare mai bună. Pe teren, însă, fiecare tăiere de posturi administrative se traduce în mai puțini oameni care fac programări, verifică documente, pun lucrurile în mișcare. Iar medicii de familie și ambulatoriile nu se pot „eficientiza” la nesfârșit dacă nu există investiții reale în personal și dotări.

Companiile de stat: plafonare pentru muncitori, bonusuri mascate pentru „profesioniști”

Se promite depolitizare și profesionalizare. Sună bine. Dar în realitate, plafonarea salariilor și tăierea posturilor lovește în cei care muncesc zi de zi. Între timp, „agenția autonomă” care va evalua companiile riscă să devină doar un alt strat birocratic, cu aceleași „speciale” pentru „băieții deștepți”.

Sindicatele întreabă simplu: de ce trebuie ca eficiența să fie plătită doar de jos, nu și de sus?

Autoritățile de reglementare: reformă sau rețetă pentru exodul specialiștilor?

ASF, ANRE și ANCOM sunt tăiate cu 30% la administrativ și 10% la specialiști. În teorie, o curățenie binevenită. În practică, însă, exact oamenii competenți pleacă primii atunci când salariile sunt plafonate și bonusurile reduse. Rezultatul? România riscă să rămână cu instituții slabe, populate de obedienți, nu de experți.

Fiscalitatea: aceleași promisiuni, același risc

„România va reveni pe creștere de la mijlocul anului viitor”, a spus Bolojan. Am mai auzit asta. De fiecare dată când guvernele au anunțat austeritate „temporară”, muncitorii au rămas cu reducerile, iar creșterea a venit – dar nu la salarii.

Moțiunile „tip Cațavencu”: ironia lui Bolojan, realitatea oamenilor

Premierul a ironizat opoziția că depune moțiuni „de tip Cațavencu”. Dar, dacă privim atent, exact acest guvern pare să joace teatru: vorbește despre „corectitudine pentru toți”, dar lovește în cei care nu au nici măcar voce în negocieri – angajații obișnuiți, cei care țin economia reală în spate.

În loc de tăieri făcute pe repede-înainte, România are nevoie de dialog social real, investiții în oameni și respect pentru munca lor.

Sindicatele trebuie să arate că există o alternativă: solidaritatea. Numai prin unitatea celor care muncesc putem opri scenariul clasic în care „redresarea” se face pe spinarea angajaților, iar beneficiile ajung, ca de obicei, doar la vârf.

Echipa Sindicatului Angajaților din România